Hai la Polovragi, in Gorj!

              Ati avut vreodata sentimentul acela in care te uiti afara ce fain e si vrei sa pleci si nu mai ai stare? Acel sentiment m-a facut astazi sa merg catre Polovragi si am cutreierat asa ca un copil in excursie putin zona, am mai fost aici, dar mereu parca ceva e diferit! De cum ajungi in Polovragi si mai ales la intrarea pe Cheile Oltetului incepi sa simti racoarea oferita de muntii din apropiere si cel mai frumos e gandul acela ca pasesti intr- o lume in care parca se termina civilizatia si o liniste racoroasa iti reda libertatea de care ai atata nevoie dupa o saptamana de lucru.

La intrarea pe Cheile Oltetului suntem informati despre faptul ca aici o sa vedem despartite de apa Oltetului Masivul Parang si Muntii Capatanii, la doar 1 Km o sa gasiti Pestera Polovragi, care a fost sapata de un brat al raului Oltet intr-o banda de calcare lata de 1,5 Km, daca tot am ajuns pana aici trebuie sa va spun ca ne aflam la 670 m altitudine in Cheile Oltetului. Niste informatii utile despre pestera ne sunt date chiar de la intrare si anume ca are o distanta de 600 m electrrificata, ca exista o temperatura constanta de 9 Grade Celsius , nu  exista curenti laterali si este inchisa pentru turisti in perioada hibernarii coloniei de lilieci ( sezonul rece ).  Aici ar fi locuit liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, şi tot în perimetrul peşterii vracii prelucrau o plantă medicinală numită „povragă”, „polvragă” sau „polovragă”, ceea ce ar explica şi toponimul pe care îl împart mănăstirea şi peştera. 

 Dupa ce iesiti de pe Cheile Oltetului sa nu ratati Manastirea Polovragi cu o istorie impresionanta. 

       Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu şi Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481).

       Timp de peste un secol şi jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcaş, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, aşa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. 

De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţară noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevarată cetate de apărare.

Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolniţa, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738. 

In speranta ca mica drumetie prin Polovragi v- a fost pe plac va asteptam cu drag, mai sunt o multime de lucruri si locuri de descoperit. Asa cum imi place mie sa spun ca fotografiile nu sunt suficiente sa descrie minunatele peisaje si locatii, veniti si creati-va amintiri pe care sa le impartasiti cu cei dragi. O vara geniala sa fie !

Au fost de ajutor : http://novaciranca.ro/info/turism/monahal/manastirea-polovragi.html