Fumul care nu duce nicaieri

    Zambetul plange din nou, ochii pierduti cauta culorile vii ale toamnei, creierul cearta sufletul. Cum sa mai poata trupul asta sa faca fata atator sentimente ? Cu unghiile imi vine sa trag de mine sa dezlipesc corpul de suflet, sa fug departe , sa nu-l mai aud, sa-l calc in picioare si sa-i spun: "te parasesc aici"! Tu suflete ai uitat de tine, ai incetat sa te mai faci fericit, te-ai implicat asa tare intr-o lume care nu-i a ta , intr-o lume innegurata si in care e rece . Nu e strop de albastru, galben, verde care- ti plac asa tare, nu e strop de zambet, soare, imbratisare sau mangaiere, ai intrat intr-o lume care nu-i a ta, o lume care nu te- a intrebat daca o vrei, ca daca te intreba stiu sigur ca spuneai "NU"! Te-a tras in fum si intuneric, intr-o lume fara prea multe cuvinte si trairi, fara zambete sincere si bucurii reale. Asta nu-i lumea ta, fugi suflete , fugi !! As vrea sa te las singur ca prea multe necazuri mi-ai adus, sa te parasesc asa cum tu te-ai bagat in lumea aia fara sa ma intrebi, mi -ai aruncat trupul si mintea in mijlocul lor, m-ai tarait acolo zi de zi, prea multe zile, multe luni, chiar ani si tot tu suflete i-ai lasat sa se hraneasca cu energia mea pozitiva si luminoasa . Suflete credincios i-ai lasat sa-mi inlocuiasca rabdarea cu disperarea , zambetul cu lacrimi, puterea de a face totul posibil cu neputinta, i- ai lasat sufletul meu drag sa ma sece de putere, i-ai lasat sa-mi intunece mintea si sa ma faca sa cred ca nu mai e scapare, eu care credeam atat in oameni, azi am incetat sa vreau sa mai am de- a face cu ei!

PS fotografia este preluata de pe https://camarasufletului.wordpress.com