Peretii se strang, poti simtii miros de frica si nu e frica de genul ca nu poti face fata greutatilor, e frica pentru ca nu intelegi la ce se rezuma viata, frica ca viitorul nu pare viitor, ca e in intuneric cand ar trebui sa fie in lumina asa cum ne imaginam cand eram copii. Ce prostie sa vrei sa cresti mare cand viata de copil e cea mai frumoasa , e plina de soare si de curaj. E aproape intunecat afara , la fel ca si gandurile si nu-mi place sa ascult ratiunea , pentru ca ea e mereu sincera si nemiloasa , mereu incerc sa nu o ascult , pun muzica care imi place doar sa nu o aud, nu o las sa vorbeasca pentru ca stiu ca i-as da dreptate si nu de alta dar imi place sa cred ca eu am dreptate, eu sufletul asta care caut liniste si rasarit de soare. Si- mi umbla sufletul hai-hui sa caute macar lumina stelelor , ca - i plac asa mult, dar si ele sunt de negasit acum cand e nevoie de un semn ca exista ceva care sa- i ofere siguranta .Gura spune cuvinte fara sens , doar sa fie ocupata sa nu urle de tristete, e deja si mai intuneric si am atata nevoie sa vina dimineata, sa pot sa spun gata a trecut, mi s -a parut ca s-a intamplat, ce usurare, pot sa zambesc si sa o iau de la capat , astazi o sa fie doar soare!
